Thursday, November 29, 2012

Ce culoare are sufletul tau?

2 Octombrie.
Plec spre Grenada. EU l-am incercat pe el. EL m-a incercat pe mine  si calatoria mea de 34 de zile ne-a incercat pe amandoi.


4 Noiembrie.
Sunt in taxi. Ma indrept spre aeroport. Aeroportul din St Marteen unde sufletul meu ar trebui sa aibe culorile curcubeului precum frumoasele Caraibe. E gri. Cu toate ca natura din jurul meu are toate culorile din paleta, eu vad totul alb-negru. Am invatat zilele acestea un lucru foarte important: Nu mediul in care traim iti schimba culorile sufletului ci invers.
 Parca nu vreau sa vad nimic...nimic din ce este aici! Iubesc si nimic din ce iubesc nu este aici...Nu am aer...palpitatiile imi ingreuneaza si mai mult respiratia Simt ca inima imi iese prin calcaie si imi parcurge tot corpul in 3 secunde. Nici nu pot sa mai respir. Lucru care pare a fi atat de usor...simplu si gratuit. Fie ca tin ochii inchisi...fie ca ii tin deschisi, vad doar o singura imagine....Eu sarindu-i in brate...Parea o vesnicie pana acolo.

Am tot evitat sa scriu prima postare dar nu stiam de ce. Acum m-am lamurit. Acum cuvintele curg de la sine si parca degetele mele tasteaza fara a fi eu prezenta. Sentimentele mele s-au transformat in litere, literele in cuvinte.... iar cuvintele intr-o poveste.

Sunt de abia in avion dar stiu ca zambim amandoi.  Ne imaginam acelasi moment, aceleasi clipe. In 18 ore ma strange in brate... o sa ma topesc sigur (-: Mi-am imaginat aceasta revedere de 984 de ori....6 insule ...2 orase  si un mega continent nu au reusit sa imi umple golul din suflet, constant , pe care il constituia lipsa LUI.


De cele mai multe ori ramaneam muta in cele mai interesante decoruri, alaturi de cei mai vorbareti oameni insa, eu nu auzeam nimic. Eram in lumea mea in care doar proiectam (-:

Cu putin timp inainte sa plec....am vazut filmul ''The Secret''. Cu toate ca nu stiam despre ce este vorba in el, pot spune cu usurinta ca parca il vazusem deja...si parca tot ce spuneau acei oameni acolo, stiam si foloseam cu o mare putere si credinta. Pot sa spun ca in timp ce ma uitam la film ''proiectiile mele'' prindeau culoare si viata. Ca dovada am primit un telefon pe care oarecum il proiectam in timp ce ma uitam la film. M-a inspirat foarte mult si cam tot ce proiectam eu cand  inchideam ochii s-a realizat pana acum. Stiu ca foarte multi l-ati vazut deja si considerati ca e doar un ....film. Probabil l-ati vizionat intr-un moment nepotrivit sau va lipsesc increderea si credinta in voi. Iar pentru cei care inca nu l-au vazut, il recomand. Dar tineti cont ca e un film ...un secret pentru oameni puternici !

 Sa revenim la culori :-)
 Sufletul este  cel mai pretios ''lucru'' pe care fiecare dintre noi il detinem si insist sa cred ca toti il avem ! Se spune ca nu prea avem cum sa il coordonam insa, mie imi place sa cred ca sufletul ....al meu....al tau....al LUI....are mai multe culori si de cele mai multe ori depinde numai de noi ce culoare are.


Cel mai frumos lucru pe care fiecare dintre noi poate sa il faca este sa aiba grija de sufletul lui....


Ce culoare are sufletul tau acum?







4 comments:

  1. Daca ai stii cat de bine te inteleg Ade :) Si eu sunt plecata din Romania,nu atat de departe cum ai fost tu,ci in Germania....Dar si acesti 2000 de km care ma despart de EL par a fi nesfarsiti...Sa numeri zilele pana ajungi in bratele lui,sa nu poti sa ii faci un ceai cand e bolnav,sa nu fii acolo ca sa iti daruiasca un buchet de flori este un chin....

    Oamenii din jurul meu,noile mele experiente,cursurile,peisajele,nici macar shoppingul ( smiley face:) )nu pot compensa lipsa LUI....Este un sentiment prea profund pentru a putea fi explicat in cuvinte :)

    Si totusi cand incerc sa o fac,anumite persoane ma condamna ca nu ma bucur de ceea ce traiesc aici,de faptul ca sunt intr-o tara "civilizata" etc etc etc. Lipsa oamenilor dragi isi pune amprenta pe sufletul oricarei persoane....

    Si atunci cand ele lipsesc,cred ca sufletul oricarei persoane este gri :)

    ReplyDelete
  2. multumesc Sorana! Si tie...vad ca te descurci foarte bine

    ReplyDelete
  3. Buna Adelina!
    Nu stiu cum de am ajuns abia acum pe blogul tau. Desi urmaresc destule, esti printre foarte putinele la care am stat sa trec prin fiecare postare si sa le citesc integral pe cele care mi-au parut mai interesante.
    Multumim ca te deschizi in fata noastra. Imi place mult cum scrii si astept cu nerabdare continuarea povestii tale de iubire.
    Mult succes in continuare, tocmai ti-ai castigat o noua cititoare.
    Pupici:)

    ReplyDelete